marți, 10 martie 2009

Mi-am luat şapca, hanoracu... te-am pupat. Mă mut.

Mă mut. Mi s-a acrit de blogger. Mă găsiţi pe Wordpress la adresa omoloagă.






via vatavu.wordpress.com

miercuri, 28 ianuarie 2009

Leaving Las Vegas


Acum vreo două ore mă hotărâsem să mă culc. M-am pregătit pentru somn. Eram gata.
M-am trântit în pat peste o carte, m-am uitat la ea şi dracu m-a împins să îmi doresc să o termin. "Mai e puţin din ea..." mi-am spus, minţindu-mă. Am citit-o şi am închis-o, însă fără satisfacţia unui lucru dus la capăt. M-am ridicat din pat, cu o faţă total lipsită de expresie şi cu un stomac gata să refuze gustarea de azi. Îmi fac o ţigară şi mă aşez iar în pat... să zac.

Ben Sanderson: Nurse!

luni, 26 ianuarie 2009

pandel

eu: mă duc să iau cafea
eu: că pandel
Mihai Matei: :))
eu: a luat 3 pâini
eu: așa a înțeles el
eu: a vb manu cu el la tel
eu: și i-a zis
eu: "ia și tu niște 3 în 1. ia vreo 3-4"
eu: pandel a venit cu 3 pâini
eu: bine în pula mea ca nu i-a zis să ia 10
eu: ca venea pandel cu o ladă de pâine
Mihai Matei: :)) :))

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

11 zile

Facerea de bine e futere de mamă.

bodega si elasticul


Toate au un rost și un loc pe lumea asta. Floarea stă în ghiveci, mortul stă în groapă, femeia stă în bucătărie, picioarele stau pe masă, leneșii stau degeaba și bărbatul stă în bodegă. Bodega este locul în care bărbații se simt la locul lor. Da. Acolo e bine. În bodegă se găsesc toate elementele unui trai bun: băutură, budă, femei bete.

Nu că femeile bete ne-ar folosi vreodată la ceva... dar sunt chestii mișcătoare la care poți să te uiți fără a fi considerat poponar. Pentru că "uitatul" este una dintre activitățile în vogă. Lucru oarecum normal, având în vedere că scopul principal nu este sa bei... deși este. Dar la fel de bine poți să bei și acasă, mai ieftin, mai eficient, cu patul mai aproape, cu riscuri reduse de a cădea pe stradă sau de a te da în spectacol crezând că ești cel mai bun dansator sau cel mai virtuos tenor (nu, nu ești... în caz că totuși ai ideea asta și când ești treaz).

Și atunci de ce mai mergem noi la bodegă? Pe scurt, răspunsul va fi "să bem"... dar asta este o minciună sau o greșeală a începătorilor. Mergem la bodegă, ca să fim acolo.

Și aici intervin ele, femeile bete care ne încântă privirea. Spun întotdeauna "femeile', pentru că nu ne interesează în mod deosebit vreuna anume. Nu-nu. Aici e vorba de cantitate. Femeile sunt folositoare în număr mare... ca un stol, să zicem (asta merge mai ales dacă preferi să le spui Păsări). Nu contează calitatea lor... deși un mușuroi de Catherine Zeta-Jones nu ar refuza nimeni.

Calitatea cantității nu contează, pentru că:
a) Persoana de sex feminin privită este demnă de privit. Nu mai trebuie nici o explicație.
b) Fata este grasă, urâtă, are buba mânzului,etc. Astea sunt mai distractive decât alea frumoase,bune,etc pentru că rup mațu'n ele doar-doar de o observa cineva ce abilități de meduză are ea, sau poate cât de "nebună" este ea, sau poate vrea să arate că poate băga sub masă orice bărbat prezent la spectacolul grotesc. Oricum ar fi, genul ăsta de femeie este de preferat pentru distracție nevinovată. Poți privi ore în șir o grasă dansând energic... cred. Bine, nu e chiar distracție nevinovată, cum nu era nici ogrish.com (hai bestie, recunoaște că ai râs când ai văzut câini prăjiti sau morți grași și verzi).

Femeile bete pot fi doar privite. Atât. Ăla care zice că se duce "'în club, la agățat" face parte dintr-o categorie inferioară de suport de pulă. La fel cum femeile care se lasă agățate sunt curve. Na. Am zis-o. Sâc!

Povestea este cam așa: să presupunem că eu, bărbatul chior de beat, te văd pe tine, femeia terci de beată. Eu îți spun ceva depre frumusețea ta paralizantă.... și te fut.

Acum, ce te aștepți? Să te iau de nevastă? Nu, îmi pare rău, dar de vreme ce eu te-am găsit într-un club beată moartă... și te-am futut, cred că avem o problemă cu încrederea. Tu ce zici?

Buuuun. Acum mai e o problemă. Noi, ăștia, bețivanii, nu ne ridicam de pe scaun nici de frică până la a 10-a bere. Și atunci când berea este suficientă, aptitudinile scad. Nu putem ajunge la un echilibru între "curaj" și...echilibru. Hai să fim serioși... dacă eu te agăț pe tine după 10-15 beri, clar ești la fel de moartă ca mine sau ești extraordinar de proasă, sau de vacă , sau de curvă.,sau poate doar urâtă cu crengi. Oricum, dacă fata pe care ai pus ochii ăia beliți de pervers ce ești te acceptă în halul în care ești înseamnă că s-a descalificat singură.

Și uite de-aia noi ăștia nu agățăm. Nu avem ce.

Totuși, ar fi o prostie să spun că mergem la bodegă pentru femei. Greșit. Am mai spus o dată: mergem ca să fim acolo. Ne place să se ocupe altcineva de muzică, de curățenie, de băgat bere în frigider,etc. Și mai e și mulțimea. Adică restul ocupanților, care de altfel diferențiază o bodegă de alta. Grupul și mișcarea browniană a lui. Asta definește bodega.

Bineînțeles că un subiect atât de vast ca bodega nu poate fi epuizat niciodată,dar revin cu mai multe detalii în altă zi. Aici formăm o cultură, nu spunem povești.

Căt despre elastic, aici treaba e mai complicată.

Mergeam azi aiurea pe strazile adoratei noastre metropole , ca un mic boier ce sunt. Și văzându-mi reflexia într-un geam, i-am mulțumit Domnului. Am zis...

"Doamne, bine că mi-ai dat piele elastică... că nu mă mai încăpea!"

miercuri, 21 ianuarie 2009

o,da!

Vai mie, Doamne! Cine este Sexul-ăla-cu-picioare?

Da, aţi ghicit! Chiar eu!

De vreo două săptămâni am luat crunta decizie să dau burta jos. Bineînţeles că eşecul nu intră în discuţie. Dacă nu o dau jos, o să bag replica aia, cum că barbatul fără burtă este ca femeia cu burtă. Dacă totuşi scap de burta mea pentru care am muncit ani la rând, o să spun că sunt nonconformist. Oricum ar fi, nu pot să dau greş... pentru că,nu-i aşa... eu nu pot da greş.

Anyway, bucuraţi-vă acum de minunata mea prezenţă, pentru că după ce dau burta jos, nu îmi mai ajungeţi la nas nici cu prăjina. Hehe...

necesităţi

Gata, domne'... gata am spus. Am ajuns în punctul în care mi-e sa scriu adresa de la blog undeva. E prea lungă. Prea impersonală. Prea non-pro.

Ce e de făcut?

Păi în primul rând trebuie să renunţ la zgârcenie şi să rup de la gură 25.90€ pentru un domeniu .ro.
Probabil trebuie să mai sacrific câţiva euro şi pentru hosting. Şi apoi să mă îndeletnicesc cu un mic transfer pe WordPress. Şi gata. Fresh new old blog.

Dar până atunci, voi continua să folosesc mizerabilul Blogger şi un theme urât.

Sau poate are cineva un theme decent?